Sunt din ce in ce mai sigura ca am o parere eronata despre mine insami. De unde credeam ca sunt 178 cm de bunatate si prietenie, uite cum cercul meu de prieteni si prietene numara un om. Iar cu omul ala sunt afurisita de cateva ori pe zi. Pai?
Am crezut ca e de vina diferenta de (varsta + cultura + interese + obiceiuri) x 6-2 = nu stiu de ce, e prima oara cand mi se intampla sa nu pot fi prietena cu o fata. Cu exceptia cazurilor in care am refuzat sa fiu prietena cu multe fete. De proaste ce sunt, cu tot respectul.
Nici nu a trebuit sa cobor in pivnita memoriei mele cu multe etaje ca sa imi amintesc mie insami ca multe au fost cazurile in care nu am avut nimic de vorbit, in care mi s-a parut o teribila pierdere de vreme sa petrec timp cu colega de apartament, in care am acordat mai multa importanta cititului, gimnasticii, exercitiilor de gramatica, statului la povesti cu bunica si altor activitati cu adevarat importante, dar pe care nu le-ar alege o pustoaica in detrimentul hlizitului cu oameni de varsta ei. Dar nu e vina mea. Asa sunt eu, na, neprietenoasa.
Dragi prietene, prieteni si oameni simpatici mie, ceea ce avem noi este special, ba chiar rar si de neinlocuit, iar faptul ca va plac si-mi sunteti dragi e mare lucru in stramtul meu univers al prieteniei.
No comments:
Post a Comment